„Orice tablou de Gheorghe I. Anghel este un autentic work în progress. Așa se face că, aflat în faţa tablourilor, privitorul are uneori sentimentul întrucâtva inconfortabil că ansamblul operei se identifică unei făpturi bicefale ale cărei capete neliniștite par a se afla veșnic într-o confruntare pentru supremaţie. În fapt, lucrurile sunt mult mai simple și totodată mai „blânde”. Scrutând suprafeţele tablourilor, același privitor realizează că, și după ce au fost acoperite cu culoare, iar aceasta a apucat deja „să se usuce”, pânzele sunt stăpânite de-o anume proteicitate, care e numai „a lor”. Ele par apte a-și modifica – retrospectiv – informaţia vizuală, oarecum independent de voinţa artistului.”

Cristian-Robert Velescu